- Views: 16
Astăzi se împlinesc 40 de ani de la explozia Centralei Nucleare Cernobîl (26 aprilie 1986) , când cantități mari de gaze și particule radioactive s-au răspândit în emisfera nordică a planetei. Deși, efectele dezastrului rămân evidente în special în Belarus, Ucraina și Rusia, unde milioane de oameni au fost afectați, consecințele Cernobîlului au contaminat în mod semnificativ și alte regiuni ale lumii. Dezastrul s-a manifestat nu doar printr-o eliberare fără precedent de radioactivitate, ci și printr-o serie de consecințe grave și neprevăzute asupra populației și mediului.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a estimat că radioactivitatea totală de la CNE Cernobîl a fost de 200 de ori mai mare decât cea a degajărilor combinate din exploziile bombelor atomice aruncate asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki.
Dintre cocktailul de radionuclizi eliberați, produsele de fisiune Iod-131, Cesiu-134 și Cesiu-137 au cea mai mare semnificație radiobiologică. Iodul-131, cu o perioadă de înjumătățire radioactivă scurtă, de opt zile, a avut un impact radiologic mare pe termen scurt din cauza acțiunii dozelor sale asupra glandei tiroide.
Majoritatea celorlalți radionuclizi se vor descompune complet, dar, în următoarele câteva decenii, interesul va continua să se concentreze asupra Cesiului-137, cu o atenție secundară asupra Stronțiului-90, care este mai important în zonele apropiate de Cernobîl.
Precipitațiile radioactive au dus la depuneri semnificativ eterogene în toată Europa și emisfera nordică. Cele mai mari concentrații de nuclizi volatili și particule de combustibil nuclear au avut loc în Belarus, Rusia și Ucraina.
Conform datelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică / OMS și UNSCEAR, din suprafața totală contaminată, 218.000 km2 sau aproximativ 2,3% din suprafața Europei au fost contaminate la niveluri superioare (mai mari de 40.000 Bq/m2 de Cesiu-137).
În ceea ce privește suprafața, Belarusul și Austria au fost cele mai afectate de niveluri mai ridicate de contaminare. Cu toate acestea, alte țări au fost grav afectate; de exemplu, peste 5% din Ucraina, Finlanda și Suedia au fost contaminate la niveluri ridicate (> 40.000 Bq/m2 Cesiu-137). Mai mult de 80% din Republica Moldova, partea europeană a Turciei, Sloveniei, Elveției, Austriei și Republicii Slovace au fost contaminate la niveluri mai mici (> 4.000 Bq/m2 Cesiu-137). 44% din Germania și 34% din Marea Britanie au fost afectate în mod similar.
În ceea ce privește depunerea totală de Cesiu-137, Rusia, Belarus și Ucraina au primit cele mai mari cantități de precipitații, în timp ce țările din fosta Iugoslavie, Finlanda, Suedia, Bulgaria, Norvegia, România, Germania, Austria și Polonia au primit fiecare mai mult de un petabecquerel (1015 Bq sau un milion de miliarde de becquereli) de cesiu-137, o cantitate foarte mare de radioactivitate.
Acest caz nefericit al tehnologiilor electro-nucleare cum a fost și accidentul de la CAE Cernobîl cu consecinţele sale enorme asupra mediului înconjurător a avut impact și asupra stării radioecologice din Republica Moldova.
Conform datelor studiului radiologic al terenurilor agricole efectuat în anii 1986-1988 de către Centrul Republican de Pedologie Aplicată (CRPA), a reperării topografice terestre a fotografierii aeriene gama efectuate de Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a Republicii Moldova (AGRM) în a. 1991-1992, precum şi a reevaluării radioecologice a zonelor intens poluate ca consecință a impactului de la CNE Cernobîl realizate de Institutul de Ecologie și Geografie (IEG, 2011-2013), teritoriul republicii este caracterizat ca slab poluat, însă se întâlnesc sectoare cu depuneri locale cu densitatea de poluare cu radionuclizii 137Cs şi 90Sr foarte înaltă, până la 0,3‒4,5 Ci/km2.
Conform datelor CRPA fondul radiologic gama pe parcursul lunii mai a anului 1986 a variat de la 60 până la 430 µR/h. Nivelul fondului gama pe unele sectoare agricole în primele zile ale acelei luni constituia până la 1000 µR/h.
Valorile nivelului fondului radiologic natural gama extern în raionul Soroca, măsurat de către specialiștii IEG în anii 2012-2013, erau în continuă scădere variind în limitele 10,5-31,0 µR/h. Aceste fenomene au fost confirmate și prin analizele radiospectrometrice gama care au permis relevarea inventarului sporit de 137Cs cuprins între 3,23-97,42 kBq/m2 (0,09-2,63 Ci/km2) în zonele cele mai intens poluate, fapt care după perioada de 40 de ani după accident solicită imperios continuarea monitorizării obligatorii a stării radiologice a teritoriului republicii și îndeosebi a acestor zone.
Chiar și după patru decenii, Cernobîlul rămâne un avertisment clar că efectele asupra mediului pot persista generații întregi, impunând responsabilitate și monitorizare permanentă.
Autor: dr., cerc. șt. coord. Stegărescu Vasile, LCȘ Ecourbanistică
